Un fel de introducere

Nu mă lungesc! Vând ouă încondeiate! Haideţi! Cumpăraţi! Fă-mă, mamă, cu noroc!

Văru-miu, Ionuţ, mi-a spus franc, cum îi este obiceiul, că nu voi avea succes cu blogul ăsta, că nu va cumpăra nimeni nimic, pentru că nu există încredere. Adică o să-mi folosească la vânzare cum îi foloseşte mortului compresa. Lumea nu mă cunoaşte, şi de ce ar cumpăra cineva ouă încondeiate de pe net? El în orice caz nu ar face asta. Şi îi dau dreptate. Nici eu nu aş cumpăra ouă încondeiate de pe internet, doar dacă aş fi foarte pasionată şi aş colecţiona ouă. Sau dacă mi-ar plăcea extrem de mult ce văd.

Cu toată descumpănirea, totuşi insist. Nu se ştie niciodată ce foloase neştiute de mine încă îmi va aduce dragul de blog. 

Cârligul ciobanului….Păunul..... Cărarea rătăcită….. Cocoşul…..Spicul de grâu…..Vârtelniţa….. Coarnele cerbului….. Floarea de Paşti……Steaua…..Soarele de vară sau de primăvară…..Frunza de stejar…Pomul vieţii…Furcile…….Floarea de scaiete…..Broasca..... Acele bradului…. Toate numele astea nu sunt scornite de mintea mea cea ostenită. Pur şi simplu m-am pomenit cu ele de la dl Apan, proful vieţii mele, şi de prin cartea Ţara Bârsei. Le vedeţi pe toate în secţiunea "Catalog" a blogului. Nu pot spune că ştiu ce anume e cu ouăle astea …. Probabil o lume văzută şi o lume nevăzută. Multe din motivele expuse se găsesc la Muzeul de Etnografie din Braşov.
 
Ce ne-a spus profu despre ouăle încondeiate:

Începutul încondeiatului ar fi undeva în societăţile tradiţionale şi nu aveau musai legătură cu Învierea Domnului. Se încondeia tot timpul anului. La arat, la seceriş, în caz de boală, oul încondeiat fiind mai degrabă un instrument ritualic. Ajuta omul să aibă recolta bogată, să se însănătoşească, păzea animalele de boală etc. Se aruncau ouă încondeiate pe câmp, se înfigeau în coarnele animalelor, se mâncau cu tot cu coajă. Şi de aici toată semantica oului încondeiat.

Buuuuun! Acum că ştiţi mare parte din tainele tradiţiei, să îmi mulţumiţi pentru generozitate.... asta ca să ştiu câţi oameni într-adevăr citesc ce scriu eu aici. cripostipana@yahoo.com. Şi poate totuşi careva comandă şi niscaiva ouă, ca să-i zic vărului Ionuţ că nu a avut dreptate.


Pe lângă treaba asta mercantilă, mi-ar plăcea să dialoghez cu pasionaţii de artă tradiţională, acum că am şi blog. cripostipana@yahoo.com.

Îmi verific e-mailu în fiecare zi, ca apucata, să nu cumva să ignor vreo comandă,

Cu drag vă salută,
Cristina